← Înapoi la gânduri
EU2 min

Cine sunt eu, când nu mă vede nimeni?

Dincolo de nume, de roluri și de tot ce cred ceilalți despre mine. Ce mai rămâne?

Un om singur pe malul mării, sub cerul de seară.

Seara, după ce se închid toate ușile, rămâne un fel de liniște pe care ziua nu o cunoaște. Nu mai sună telefonul. Nu mai trebuie să răspund nimănui. Și atunci îmi aud, pentru o clipă, propriul gând.

Cine sunt eu, când nu mă vede nimeni?

Primul răspuns vine repede. Numele meu. Lucrurile pe care le fac. Oamenii pentru care însemn ceva. Dar toate acestea sunt răspunsurile pe care le dau altora. Nu știu dacă sunt și răspunsul pe care îl caut eu.

Sunt copilul care am fost? Încă îmi amintesc o teamă dintr-o cameră întunecată. Încă recunosc bucuria aceea fără motiv, când o zi de vară părea să nu se mai termine. Dar copilul nu ar înțelege toate alegerile mele. Poate că nici eu nu le înțeleg.

Sunt ceea ce am făcut? Atunci ar trebui să fiu, în același timp, gestul bun și cuvântul pe care aș vrea să îl pot lua înapoi. Curajul unei dimineți și fuga din altă dimineață. Nu pot alege numai părțile care îmi plac.

Uneori cred că sunt povestea pe care mi-o spun despre mine. O poveste pe care o mai schimb, ca să pot trăi în ea. Îmi amintesc altfel o întâmplare. Iert ceva. Ascund altceva. Și, fără să observ, omul din poveste se mută puțin.

Dar dacă nu ar trebui să mă definesc atât de repede?

Privesc marea. Nu pare preocupată să îmi explice ce este. Vine, se retrage, revine. Eu am nevoie de cuvinte pentru aproape orice. Poate că unele lucruri din mine există înainte să le găsesc un nume.

Nu știu cine sunt în întregime. Știu doar că astăzi am putut asculta pe cineva fără să îl întrerup. Că mi-a fost dor. Că am greșit și mi-am dat seama. Că încă pot fi surprins de lumină.

Poate că întrebarea nu îmi cere o definiție. Poate că îmi cere să fiu atent.

Mâine voi intra din nou în rolurile mele. Voi răspunde când sunt strigat. Dar în seara aceasta pot să stau aici, fără să demonstrez nimic. Un om, lângă o întrebare.

Și, pentru câteva clipe, îmi ajunge.

Acum rămâi puțin cu tine.

Tu ce crezi?

Un gând e binevenit. Răspunsurile sunt citite înainte să apară aici. Adresa de e-mail rămâne privată.

CE ÎNTREBARE PORȚI CU TINE?

Caută un gând.

Poți începe cu un singur cuvânt.